Scurtă istorie a Halloween-ului

     Originile sărbătorii Halloween ne conduc până în vremurile străvechi ale celţilor, civilizaţie care s-a ridicat  în jurul anului 800 î.Hr. În acele vremuri celţii ocupau vestul Europei, iar pentru ei anul avea doar două anotimpuri: vara şi iarna. Trecerea în noul an era marcată de prima zi a anotimpului de iarnă, la o dată care calculată după calendarul nostru, cade pe 1 noiembrie. Însă în ajunul noului an, adică pe 31 octombrie, celţii sărbătoreau cea mai importantă sărbătoare a lor, Samhain, sărbătoare ce purta numele celei mai temute zeităţi a religiei druidice practicate de celţi. Druizii credeau că în ajunul anului nou (31 octombrie), poarta dintre lumea materială şi cea a spiritelor era deschisă pentru o noapte. Această zi era momentul cel mai potrivit pentru ca spiritele celor morţi să poată intra în lumea celor vii, bîntuind în căutarea unor trupuri pe care să pună stăpânire pentru a scăpa din tărâmul morţilor. Dacă duhurile nu reuşeau să captureze un om, se mulţumeau şi cu un animal, în special o pisică neagră, aceasta rămânând până astăzi un simbol al Halloween-ului. Poarta dintre cele două lumi era un spaţiu neutru, neaparţinând nici uneia dintre ele şi era păzită de demoni şi vrăjitoare (personajele sărbătorii Halloween). În credinţa celtică oamenii trăiau cu convingerea că este inevitabil ca în această noapte să nu te întâlneşti cu duhurile rele. Având această temere oamenii se îmbrăcau în costume înfricoşătoare, confecţionate din piele, oase, cranii de animale, cu scopul de a speria duhurile. Aceasta este istoria hidoaselor costume îmbrăcate de cei care sărbătoresc Halloween. Apropo. Dacă totuşi cineva îşi propune să sperie demonii, trebuie să ştie că aceste fiinţe malefice nu se intimidează la vederea îngrozitoarelor costume de Halloween. Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a spus că dracii sunt îngroziţi de rugăciune şi post (Matei 17:21).

Veghea de Halloween

     O altă metodă de a ţine departe spiritele rele, care ar fi putut intra în locuinţele celţilor în această noapte, era aceea de a stinge focurile din vetre, astfel încât casele lor sa fie reci şi neprimitoare. Apoi oamenii părăseau locuinţele mergând pe dealuri şi aprinzând aşazise focuri sfinte în onoarea zeilor. La încheirea acestor ritualuri participanţii luau cărbuni din focul sacru pentru a-şi lumina drumul spre casă, dar şi pentru a aprinde un nou foc sfânt în vatră. Cărbunele era cărat într-un nap scobit pe dinăuntru, fiind înlocuit mult mai târziu de dovleac.

Dracul şi dovleacul

     Legenda spune că un om pe nume Jack, un beţiv pus pe şmecherii, a reuşit într-o zi să-l păcălească pe Satan. Jack l-a convins pe diavol să urce într-un copac, iar apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, împiedicându-l astfel pe drac să mai coboare. Diavolul a fost lăsat să se dea jos numai după ce şi-a dat cuvântul că îl va lăsa în pace pe Jack toată viaţa. Anii au trecut şi Jack a murit, însă Dumnezeu nu a permis unui asemenea beţiv notoriu să intre în rai, iar ca atare a fost izgonit. Astfel, Jack s-a văzut obligat să meargă în iad, dar spre surprinderea lui, nici aici nu a fost primit, diavolul fiind încă supărat pe Jack. Pentru a nu-l lăsa totuşi să bântuie veşnic prin întuneric, dracul şi-a făcut milă şi i-a aruncat lui Jack, din focurile iadului, un cărbune aprins care să-i lumineze calea, iar omul l-a aşezat într-un nap scobit. Mai târziu, după ce legenda a ajuns în America, oamenii au descoperit ca dovleacul este un suport mult mai încăpător şi mai uşor de cioplit, folosindu-l de atunci în locul napului. Aşa se face că astăzi, dovleacul de Halloween este numit „Jack o lantern“, adică „felinarul lui Jack“.

     Puse împreună, descrierile de mai sus ne oferă următorul scenariu: în seara zilei de 31 octombrie celţii îmbrăcau costume înspăimântătoare şi părăseau locuinţele, îndreptându-se spre dealuri, în procesiuni zgomotoase, ţipând şi trântind pentru a speria demonii şi spiritele morţilor care au invadat lumea celor vii (sperieturile tradiţionale ale Halloween-ului). Apoi, până la trecerea ameninţării infernului, stăteau de veghe în ritualuri specifice. La încheirea acestor ritualuri se întorceau spre case luminându-şi drumul cu un cărbune apris pus într-un nap scobit. Mai târziu, conform legendei, au început să se obişnuiască cu ideea că acest cărbune este oferit de diavol, din resursele îndestulate ale iadului, pentru a le fi o lumină pe drumul către casă. Deci ce este de fapt felinarul lui Jack? Un dovleac cu rânjet diabolic şi care poartă în el jarul iadului, oferit cu amabilitate de domnul adâncurilor, pentru a avea o lumină pe cărarea noastră. În contrast cu această învăţătură păgână, Biblia spune că „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.“ (Psalmul 119:105).

Sărbătoarea satanică

     Astăzi, sub masca unor atracţii distractive pentru copii şi adulţi, Halloween-ul este o adevărată ceremonie de invocare a demonilor si făpturilor infernale. Halloween-ul este de fapt sărbătoarea păgână Samhain, a vechilor preoţi druizi, care din păcate continuă şi astăzi. Participanţii la sărbătoare îmbracă costume înfricoşătoare înfăţişând schelete, vârcolaci, fantome, mumii, vrăjitoare, monştri, demoni, etc. şi colindă străzile speriindu-se unii pe alţii. În vitrinele magazinelor, în şcoli, pe uşile caselor, în reclame şi peste tot în oraş apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, măşti înspăimântătoare, păianjeni, pisici negre, lilieci, cranii, coarne si alte simboluri demonice sau ale morţii. Aceasta este atmosfera de Halloween, iar cei mai mulţi nu văd nimic rău în a se distra puţin în acest fel. Însă adevărul este cu totul altul. Halloween este o sărbătoare păgână, ocultă. Este ziua când morţii ies din morminte, iar demonii bântuie printre cei vii. Halloween este una dintre cele mai importante sărbători a sataniştilor, spiritiştilor şi vrăjitorilor. Întemeietorul „bisericii lui Satan“, Anton Szandor LaVey, a declarat în repetate rânduri, că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau „Sabatul Vrăjitoarelor“, de pe 1 mai.

Halloween şi creştinii

     Este îngrijorător faptul că tot mai mulţi creştini au o atitudine îngăduitoare faţă de această sărbătoare ocultă. Iar dacă sunt presaţi de tiparul de vieţuire al societăţii (chipul veacului - Romani 12:2) sau de „chemarea“ profesorilor şi colegilor de clasă, participă ei înşişi sau cel puţin dau voie copiilor să participe la acest „praznic al întunericului“. Şi aici este capcana, lucru de care îşi vor da seama mai târziu sau alţii... prea târziu, deoarece copiii sunt cei mai vulnerabili. Ei nu au un discernământ dezvoltat şi astfel, dintr-un simplu joc, se obişnuiesc cu răul, groaza, scârbosul, monştrii, urâtul, satanicul, vrăjitoria şi magia, lucruri care toate sunt elemente demonice ale acestei sărbători. Pe de altă parte, copiii sunt expuşi unor influenţe ale forţei întunericului pe care ei nu le cunosc, iar părinţii nu le sesizează. În al treilea rând, copiii nu sunt ţinuţi în învăţătura Domnului. „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.“ (Deuteronomul 6:6-7). De Halloween copiii sunt îmbrăcaţi în haine de vrăjitori sau orice altceva care are legătură cu ocultul. În timp ce Halloween-ul promovează practicile demonice de ghicire, comunicare cu sufletele morţilor, descântece sau venerare a forţelor întunericului sub diferite forme, cei mai mulţi se amuză pe baza acestor scenarii „copilăreşti“. Însă puţini ştiu că în noaptea de Halloween aceste practici se desfăşoară la modul cel mai serios în cadrul anumitor grupuri, iar sataniştii aduc jertfe mutilând animale. Halloween este o celebrare a maleficului.   

     Deci ce legătură avem noi creştinii cu această sărbătoare? „Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.“ (2 Corinteni 6:15-17)

     Acum e momentul să recunoaştem supremaţia Scripturilor asupra domeniului spiritual şi să vedem ce spun ele despre un cadru păgânesc aşa cum este Halloween-ul:

     „să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.“ (Efeseni 4:17-19)

     „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.“ (Deuteronomul 18:9-14).

     „nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.“ (Efeseni 5:11).

     Cu toate argumentele prezentate, cineva ar putea totuşi să se justifice cam în felul următor: „Cred că iei lucrurile prea în serios. Ce rău am făcut!? Nu e decât o mică distracţie, un joc de o zi... o glumă.” Însă Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, ne este de mare ajutor şi în această situaţie arătându-ne că Dumnezeu nu acceptă păcatul în viaţa credincioşilor săi nici măcar sub formă de glumă: „Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul” (Proverbele 14:9a). Aşadar, „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli” (1 Ioan 5:21).